Un român nu intră în Monte Carlo doar în vacanțe, nu-și turează bolidul pe străzile monegasce compatibile cu pneurile de Formula 1 și nici nu epatează prin cazinourile țipătoare. El aici trăiește, aici își exercită profesia și aici vrea să rămână pe o perioadă nedefinită. După patru ani petrecuți la Auxerre, Daniel Niculae (28 de ani) le face zile fripte adversarilor cu AS Monaco, grupare pentru care a înscris deja patru goluri în opt partide.
Acțiunea se petrece pe înserat, la o masă retrasă din Barul American al Hotelului de Paris din Monte Carlo, pe acorduri de jazz și aromă de cafea. S-au scurs doar 72 de ore de la eșecul cu Gourcuff și ai lui, iar rezonanța locului în care ne aflăm mai pune o picătură pe rana protagonistului ce-și face apariția, pe scările abrupte, ca-n fosta Potcoavă, ușor șchiopătând. Entorsa de la piciorul de bază (dreptul), suferită pe „Stade de France”, îi frânge un eventual fuleu printre statuetele hotelului inaugurat în 1863. Un stabiliment fondat exact cu șase decenii înainte să se nască marea iubire a lui Nico, cea din 1923! Conexiune sau pură întâmplare?! Nu se știe, dar atacantul se simte perfect aici, pe noua arenă și în Monte Carlo… în general. „Când eram mic, nici măcar nu știam pe unde este Monaco, nu vedeam mai departe de orașul în care m-am născut sau de echipa la care speram să joc. Mi s-a împlinit visul, am ajuns fotbalist la Rapid, apoi viața m-a purtat pe căi nebănuite, iar fotbalul a devenit o meserie. Ești profesionist, ai marea plăcere să faci ceea ce iubești și mai câștigi și bani pentru asta”, frapează prin sinceritate tonicul atacant care zi de zi face recuperare două-trei ore, stă în pat, nu are voie să conducă, să meargă pe jos și să se întâlnească cu ziariștii, cum ne „ceartă” el. Bine, repausul forțat a fost prescris doar pentru 10 zile de la data coșmarului din Saint Denis.
Zece euro un „bună ziua” dat de taximetrist
10 zile ce trec ca 10 ore în Monte Carlo, un Rai pe Pământ, la fel ca titlul melodiei Belindei Carlise. Un mediu luxos, în care bucureșteanul nu și-a schimbat tabieturile: ascultă hip-hop și muzica dance a anilor 90, preferă o geacă de piele până-n talie și nu ratează vreo cafea. Pe care o bem și o descriem mai târziu, pentru că fascinantul Monaco ne stârnește imediat curiozitatea. „Nu te plictisești niciodată aici, ai tot timpul ceva de făcut, dar pentru un sportiv de performanță e mai greu să-și împartă timpul. Mai întâi familiei, apoi antrenamentelor, apoi, dacă mai rămâne un pic, pentru un restaurant sau, de ce nu, o discotecă. E o viață puțin mai scumpă, dar merită fiecare bănuț în plus pe o cafea. Ai luat taxiul? Ai văzut că doar un «Bonjour» formulat de șofer te costă 10 euro?”, zâmbește Nico teleportându-ne și în atmosfera din vestiarul echipei. „Ni se pune câte o coroană în vestiar… glumesc, e unul obișnuit cu toate facilitățile. Prințul Albert vine la meciuri, nu intră în vestiar, dar a venit la Centrul de pregătire, unde ne-a încurajat. E un tip ok, deschis, ne-am întâlnit și la un restaurant, dar n-am vorbit personal cu el pentru că eu sunt mai nou la echipă. În tribune, spectatorii sunt liniștiți, de fapt, ca-n toată Franța, doar Marseille, echipele din Paris și St. Etienne dispunând de suporteri fanatici”, completează numărul 21.
Nico vrea doi-trei copii
Adaptarea la echipa pentru care a semnat în iunie s-a produs dintr-odată, pentru că Nico nu a mai trecut pe o cărare nebătătorită ca la Auxerre. Limba lui Napoleon nu-i mai pune câte-o talpă, coechipierii sunt fețe cunoscute, așa că nu-i mai rămâne decât să ridice ștacheta. „Am ales Monaco pentru că eram la finalul unei perioade de patru ani, cea mai frumoasă din viața mea, dar aveam nevoie de o schimbare și am făcut alegerea perfectă. Sper să confirm pe parcurs”, mai zice Nico. Mai schimbăm două vorbe, ieșim în carnavalul luminilor din fața centrului și admirăm caii-putere pe care craii de Dorobanți și i-ar dori la orice oră. Nico preferă să se imortalizeze alături de un Rolls Royce de modă veche, dar briza mediteraneană de octombrie e rece și facem cale-ntoarsă spre interior. Unde aflăm și un secret: puterea alintaromei. „Cafeaua îmi este indispensabilă. O beau dimineața, la prânz, după-amiaza și seara. Beau cafea de la șapte ani! Mama m-a pus să aleg odată între lapte, ceai și cafea, și am optat bineînțeles pentru cafea. Dar cea făcută de mama e un fel de apă neagră, numai ca să mă păcălească! Zice să nu-mi bată inima!”, istorisește cu foc atacantul de 1,85 m. Unul care vrea să escaladeze până la capăt trei piscuri separate, care se intersectează inevitabil. „Vreau să trec de perioada nefastă de la națională, să câștig cât mai mult cu Monaco, să mă căsătoresc cu logodnica mea Oana, și să avem doi-trei copii!! Aaa, și să nu pui titlul ăla cu Prințul! Doar Albert e prinț la Monaco”.
15 era locul ocupat de AS Monaco sâmbătă, înaintea partidei din deplasare cu Caen. Alb-roșii adunaseră opt puncte din opt partide
7 partide în campionat și una în Cupa Ligii bifase Niculae până la ora realizării reportajului
4 goluri – trei în campionat și unul în Cupa Ligii înscrisese Nico pentru echipa antrenată de Guy Lacombe
Sunt mulți români care trăiesc prin Monaco. Unii au o stare bună, alții vin să-și câștige existența Daniel NICULAE
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER